Adesea, cele mai complexe probleme de Terapie Intensivă se găsesc în saloanele în care sunt tratați pacienții care nu necesită intervenție chirurgicală.

Există nenumărate combinații de probleme de sănătate și grade de afectare a diferitelor organe din corpul uman, ceea ce necesită o abordare diferită la fiecare pacient în parte.

Diagnosticul în Terapie Intensivă, deși este condus de medicii ATI, necesită aportul substanțial al colegilor din toate celelalte specialități.

Uneori, un medicament indicat pentru o problemă este contraindicat pentru o alta. Nu de puține ori, ne aflam intre ciocan și nicovală, având simultan și risc de hemoragie și de formare de cheaguri sangvine, de exemplu. Există multe paradoxuri în medicină. De aceea, medicina în general, și Terapia Intensivă în special, este arta de a stabili prioritățile de diagnostic și de tratament.

Terapia Intensivă este locul în care se petrec și minuni și tragedii. De aceea, sunt multe probleme de etică pe care le ridică. Până unde să se meargă cu tratamentele invazive? Până unde putem discuta de demnitate umană? Până unde vorbim despre ce își dorește o persoană pentru sine și ce își dorește familia acesteia? Ce este mai important pentru o persoana cu perspective nefavorabile- să fie în Terapie Intensivă sau să petreacă mai mult timp cu familia?

Actualmente, în România, Terapia Intensivă înlocuiește fara succes și secțiile de terapie paliativă. Acestea își propun să acorde tot confortul și prezența familiei pentru persoanele care nu pot fi vindecate și nu pot fi îngrijite la domiciliu. Dar în societatea românească acest lucru omenesc, este un subiect aproape tabu, iar secțiile paliative aproape inexistente în spitale.

Vedeți? Inevitabil a discuta despre terapie intensivă ne încarcă sufletul.

Ce putem face?

Daca ma gândesc bine, in general, cu exceptia accidentelor cu victime multiple, 70% din paturile de TI sunt ocupate de persoane la care stilul de viață are un rol predominant in îmbolnavire.

Fiecare dintre noi trebuie să fie conștient ca are o singură viața și s-o trăiască cu discernământ.

Fiecare dintre noi să se informeze despre bunele practici care întrețin sănătatea și să le ducă la îndeplinire.

Astăzi pentru mâine, medicina caută atât soluții de a repara organele cu cicatrici cât și soluții pentru a le înlocui cu mai mare ușurința în viitor, daca nu pot fi vindecate.

Însă starea vaselor noastre de sânge  va rămâne pentru multă vreme dependentă de stilul nostru de trai.

De asemenea, medicina face eforturi de a fi tot mai puțin invazivă, de a păstra cât mai bine integritatea corpului uman.

Pentru noi, nu este bucurie mai mare decât să primim vizita unei persoane care la un moment dat a avut nevoie de terapie intensivă, iar acum are o viață normală sau pur și simplu să o vedem pe stradă, fie ca ne recunoaște sau nu. Acesta este țelul nostru.