Anestezicele folosite în anestezia REGIONALĂ sunt aceleași cu cele folosite pentru anestezia locală, doar că acestea sunt plasate acum fie lângă măduva spinării – anestezia REGIONALĂ CENTRALĂ – fie lângă nervi sau grupuri (plexuri) de nervi periferici – anestezia REGIONALĂ PERIFERICĂ.

Pentru a înțelege mai mult, voi detalia puțin 😊 specializarea fibrelor pe tipuri de senzații și așezarea lor în interiorul unui nerv.

Să reținem inițial că fibrele au diametru diferit, în funcție de învelișul de mielină, care crește viteza de conducere a informației.

Să reținem apoi, că în centrul nervului găsim fibrele cele mai groase:

1.fibrele motorii, care duc comenzile de mișcare de la creier/ măduva spinării la mușchi;

În continuare, dinspre centru spre periferie vom găsi fibre cu strat de mielină tot mai subțire. Astfel, urmează:

2.fibrele senzitive care duc către creier informații despre atingere și presiune;

3.fibrele care informează despre poziția corpului;

4.fibrele pentru durerea ascuțită (bine delimitată), temperatură și atingere;

5.fibrele pentru relațiile dintre sistemul nervos central și organele interne, vase de sânge, etc, cu rol în pregătirea organismului pentru ’’luptă sau fugă’’ în situații de stres, numite fibre simpatice, prezente doar în anumite porțiuni ale sistemului nervos;

6.fibrele pentru durerea surdă (rău delimitată) din interiorul corpului. Acestea din urmă nu au strat de mielină.

Reținem, de asemenea, că anestezierea fibrelor subțiri se poate obține cu concentrații mici de anestezic local, iar pentru fibrele groase este nevoie de anestezic mai concentrat. Se știe însă, și că nu există nici o diferență de sensibilitate la anestezicele locale între ultimele două tipuri de fibre enumerate anterior.

Un ultim amănunt: concentrațiile mari de anestezic se folosesc pentru a contracara durerea care ar putea fi severă (în sala de operație), iar concentrațiile mici pentru durerea de mai joasă intensitate (postoperator).