După cum ați aflat deja din pagina de introducere în pregătirea preoperatorie, preabilitarea reprezintă setul de măsuri care duc la creșterea capacității organismului de a face față la un eveniment stresant.

Noțiunea de preabilitare este veche. A apărut în armata americană în timpul celui de –al doilea război mondial, apoi în cea britanică, dar în cea mai mare parte s-a inspirat din sport. În medicină, mugurii acestei idei s-au ivit tot în anii ‘90, iar adevărata explozie a interesului a fost după 2010.

S-a plecat de la constatarea că oamenii cu un stil de viață sănătos se mobilizează mai repede, resimt mai puțin durerea, au un risc mai scăzut de infecții, recuperându-se mai repede postoperator. De ce? Pentru că au o rezervă funcțională mai mare! Ce înseamnă asta? Corpul lor (plămânii, inima, creierul, mușchii, etc) , pot susține nu doar activități minim necesare, ci și activități solicitante.

Preabilitarea a devenit populară numai după ce beneficiile ei au fost constatate în diverse tipuri de chirurgie.

Realist vorbind, în ce privește intervențiile majore sau/și pacienți cu mai multe boli, ne putem aștepta la complicații în 25-60% din cazuri și, în general, la 6-8 săptămâni de funcționare la 60-80% din capacitatea anterioară intervenției.

Că să schimbăm aceste cifre, s-a pus problema să folosim toată durata cuprinsă între momentul diagnosticului și momentul intervenției – pentru preabilitare- însușirea unor obiceiuri care să crească speranța de viață. Aceste măsuri sunt menite să crească și calitatea vieții, nu doar a persoanei direct vizate, ci implicit a familiei sale.

De ce nu putem să facem să dispară, de tot, aceste cifre?

Pentru că toate bolile noastre au aspecte care pot fi îmbunătățite- partea reversibilă și altele care nu pot fi influențate- modificări ireversibile în stadiul medicinei de astăzi. Proporția părții reversibile a fiecăreia din bolile unei persoane face atât de divers orice program de optimizare/ preabilitare și atât de diferit de la o persoană la alta.

Cele trei componente ale preabilitării: îmbunătățirea nutriției, a capacității de efort fizic și a rezistenței psihice, nu s-au dovedit destul de eficiente individual, ci doar împreună.

În termeni de durată, preabilitarea poate dura de la 2 la 8 săptămâni, uneori chiar mai mult, în funcție de evoluția bolii.

Să ne mai gândim la un aspect! Ce se întâmplă când aflăm că avem nevoie de o intervenție chirurgicală?

Ne perpelim!

Nu mai bine am avea ceva concret de făcut? Asta vă propunem… fiecăruia după necesități și după puteri.