CUM SE FORMEAZĂ ȘI CUM SE BLOCHEAZĂ SENZAȚIA DE DURERE?
Anestezie înseamnă ’’fără sensibilitate’’ și include analgezia care înseamnă ’’ fără durere’’.
Senzația de durere este importantă pentru că ne determină să ne apăram de răniri: arsuri, zdrobiri etc
Pentru a avea senzație de durere, un întreg lanț nervos trebuie să fie funcțional.
Printre diferitele celule din țesuturile noastre, și în mod deosebit la nivelul pielii, se găsesc firișoare nervoase invizibile cu rol de receptor (senzor) pentru orice stimul exagerat. Temperatura prea ridicată, presiunea prea mare, o substanță prea concentrată, etc- toate constituie stimuli dureroși.
De la nivelul senzorului este nevoie de fibre nervoase cu rol de cablu de transmisie. Acest rol este îndeplinit de nervii periferici, structuri sidefii care, de obicei, au același traiect cu vasele de sânge. Apoi nervii intră în măduva spinării, adăpostită de canalul medular, format prin suprapunerea vertebrelor care compun coloana vertebrală.
Figura nr 1 Măduva spinării în canalul vertebral, secționată și văzută de sus
Figura nr 2 Structura unei rădăcini nervoase la intrarea în măduva spinării
Fibrele nervoase care duc informația despre sensibilitate: văz, auz, gust, atingere, presiune, întindere, temperatură, durere, etc se numesc fibre senzitive.
Nervii periferici au atât fibre senzitive cât și fibre motorii, în acestea din urmă informația circulând în sens invers față de fibrele senzitive. Datorită lor, comanda unei mișcări se transmite de la un centru nervos din măduva spinării sau din creier către un mușchi-stația finală a acestor fibre.
Figura nr 3 Fibre nervoase senzitive și motorii
Măduva spinării are și ea rol de transmisie, dar aici are loc și o primă interpretare a datelor aduse până la acest nivel de către fibrele senzitive din nervii periferici. Tot aici se încheie arcul reflex de retragere a segmentului de corp supus durerii. De exemplu, dacă punem mâna pe ceva fierbinte-informația despre temperatură este dusă de fibrele senzitive de la mâna la măduvă, iar noi retragem imediat mâna pentru că centrul nervos din măduvă a luat decizie de apărare și a comandat, prin intermediul fibrelor motorii, contracția muschilor mâinii care permit îndepărtarea acesteia de obiectul fierbinte.
Senzația de durere se formează în creier, într-o zonă specializată în acest sens. Tot aici sunt structuri specializate în memorarea situațiilor care produc durere.
Acum ne dăm seama că anestezia poate să apară prin orice mijloc care întrerupe funcția acestui lanț nervos, în mod tranzitoriu – substanțele anestezice – sau persistent: traumatisme cu secționare de nervi, fracturi de coloană vertebrală cu afectarea măduvei, boli neurologice degenerative, accidente vasculare cerebrale, tumori și hematoame care comprimă structuri nervoase, etc
Ne mai dăm seama și de o altă implicație, și anume că suprafața anesteziată, localizarea și întinderea ei, depind de nivelul la care se produce întreruperea transmiterii informației.
În mare, putem vorbi despre trei tipuri de anestezie: LOCALĂ (suprafața anesteziată este de câțiva centimetri pătrați), REGIONALĂ (suprafața anesteziată poate fi de la mărimea unei palme la mai mult de jumătate din suprafața corpului) și GENERALĂ care afectează întregul corp.
Anestezia REGIONALĂ poate fi CENTRALĂ sau PERIFERICĂ.
Substanța nervoasă din măduva spinării și creier constituie sistemul nervos central, iar traiectele nervoase din afara acestora sunt nervii periferici, totalitatea lor formând sistemul nervos periferic.
Figura nr 4 Fibre nervoase senzitive și motorii
Din cele de mai sus, deducem că anestezia REGIONALĂ CENTRALĂ presupune o intervenție la nivelul măduvei spinării și implică o suprafață mare din corp, pe când anestezia REGIONALĂ PERIFERICĂ se adresează nervilor periferici și implică o suprafață mai mică din corp.
Pentru simplificare, vom echivala anestezia LOCALĂ și REGIONALĂ cu amorțirea unui segment de corp, pe când anestezia GENERALĂ presupune adormirea.