ANESTEZIA REGIONALĂ CENTRALĂ
Anestezia REGIONALĂ CENTRALĂ se referă la rahianestezie, anestezia peridurală și anestezia epispinală.
Menționez că măduva spinării este protejată de canalul osos format prin suprapunerea arcurilor vertebrelor, solidarizate prin ligamente. Imaginați-vă, că în interiorul acestui prim tub se mai găsește unul, delimitat de trei membrane meningiene, tub umplut cu lichidul cefalorahidian. Lichidul înconjură măduva și prima porțiune a nervilor care emerg din ea.
Observație: Așa cum bănuiți, meningita înseamnă inflamația membranelor meningiene, care stau între os si măduva spinării sau între os si creier.
Atât anestezia rahidiană cât și cea peridurală se efectuează la nivelul coloanei vertebrale, în spațiul îngust dintre două vertebre care este abordat fie pe linia de mijloc, fie ușor în lateralul acesteia.
Figura nr 8 Poziții în care se realizează anestezia regională centrală
Rahianestezia/ anestezia rahidiană/ anestezia spinală, (rahis din greacă înseamnă șira spinării) este cea mai frecvent folosită și, de obicei, când vorbim despre ’’anestezie în spate’’, la aceasta ne referim.
Rahianestezia se realizează întotdeauna mai jos de cea de a -2- a vertebră lombară, adică sub nivelul la care măduva spinării se termină. Anestezicul local se depune în lichidul cefalorahidian, apoi anestezicul se prinde de măduvă și rădăcinile nervilor pentru câteva ore. În total, efectele anesteziei rahidiene pot dura până la 6 ore, din care în primele 2‑3 ore efectul este cel mai puternic. În primele 10-20 minute de la efectuarea anesteziei putem influența nivelul de la care va amorți corpul, în acest scop, vom mișca ușor masa de operație.
În cazul anesteziei spinale, corpul amorțește de la nivelul ales de medicul anestezist, în funcție de tipul și durata intervenției, dar nu mai sus de jumătatea toracelui, până la vârful degetelor de la picioare (cu excepția rahianesteziei ’’în șa’’). Acest nivel este întotdeauna verificat înainte de a începe intervenția.
Rahianestezia permite o paletă largă de intervenții chirurgicale cu condiția că intervenția să fie clasică ( nu laparoscopică), incizia să fie cel mult la nivelul ombilicului și să nu dureze mai mult de 3 ore. Astfel, în rahianestezie se pot efectua intervenții asupra membrelor inferioare, anusului, organelor genitale, prostatei, vezicii urinare; repararea peretelui abdominal în hernii inghinale, femurale și chiar hernii/eventrații ombilicale mici. Deoarece în ultimul timp apendicectomia se efectuează predominant laparoscopic, anestezia generală a devenit necesară pentru aceasta.
Pentru intervențiile la nivelul șezutului, se poate efectua așa numita rahianestezie ’’în șa’’, singura în care picioarele nu amorțesc deloc sau foarte puțin.
Cea mai spectaculoasă intervenție care se face predominant în rahianestezie este operația cezariană.
Pentru a revedea senzațiile pe care le-ați putea experimenta la rahianestezie, vă rog, accesați pagina:
1.4.1. ANESTEZIA REGIONALĂ CENTRALĂ
Nașterea unui copil ne face adeseori cunoștință, dacă nu cu rahianestezia, atunci cu anestezia peridurală. Aceasta este utilă pentru ameliorarea durerilor la nașterea naturală, dar și operația cezariană se poate efectua cu peridurală, dacă cateterul este deja montat, altfel se preferă anestezia rahidiană.
Acestea rămân în continuare tehnicile recomandate pentru cezariană din cauza mai multor modificări suferite de gravidă pe parcursul sarcinii, modificări ce aduc riscuri suplimentare pentru o anestezie GENERALĂ. Sunt situații care impun anestezia GENERALĂ (ex. convulsii în eclampsie sau prezenta unei hemoragii), dar în unele spitale cezariana în anestezie GENERALĂ a devenit o rutină, fără să fie cazul. Singura parte bună este că rutina aduce experiență.
Anestezia peridurală/epidurală poate fi simplă: administrare de anestezic local prin ac sau cu montare de cateter peridural/epidural și administrare de anestezic local prin cateter din când în când sau continuu.
Prima variantă se folosește rar pentru că adevăratul avantaj al unei peridurale, față de rahianestezie, este montarea unui cateter care, de obicei, se folosește ore sau zile, dar în cazuri speciale (de durere cronică) se poate folosi până la două săptămâni.
Nici în cazul periduralei nu se ajunge la măduva spinării, pentru că anestezicul local se depune în exteriorul membranelor meningiene, deci în afara tubului care conține lichidul cefalorahidian și măduva. Membrana meningiană cea mai exterioară se numește dura mater, de unde denumirea acestei tehnici anestezice.
Totuși, distanța până la lichidul cefalorahidian este relativ mică, de aceea, se fac mai multe teste de verificare a poziției finale a cateterului înainte de a fi folosit.
În afara de analgezia (lipsa de durere) la naștere, cea mai frecventă întrebuințare a cateterului peridural este în cazul intervențiilor abdominale mari: chirurgie abdominala clasică-’’cu tăietură’’ dar uneori și în cea laparoscopică, ex extirparea vezicii urinare, etc
Foarte rar, unele din aceste intervenții (ex eventrații abdominale) se efectuează doar în anestezie peridurală, cel mai adesea, pentru deplinul confort intraoperator, anestezia peridurală este însoțită de anestezie GENERALĂ. Dar postoperator, administrarea de anestezic local pe cateterul peridural este principala metodă de evitare a durerii și una foarte eficientă.
Imaginați-vă un pacient zâmbitor, care se simte confortabil după o intervenție majoră: acesta este meritul unui cateter peridural!
Anestezia peridurală este ceva mai laborioasă decât rahianestezia. În cazul în care coloana vertebrală a unui pacient nu permite montarea unui cateter peridural, alternativa satisfăcătoare este efectuarea unei rahianestezii, care de asemenea, se poate combina cu anestezia GENERALĂ.
Există și situația în care conformația coloanei vertebrale nu permite deloc anestezia la spate, caz în care, se trece la anestezia GENERALĂ.
Dacă în cazul anesteziei rahidiene amorțim de la un anumit nivel până la vârful picioarelor, în cazul periduralei, anestezia se întinde simetric în sus și în jos față de locul unde este pus anestezicul local pe o distanță proporțională cu doza administrată. Astfel, putem avea anestezie doar la nivelul abdomenului. Asta nu înseamnă să coborați din pat din proprie inițiativă, există totuși riscul ca, în mod temporar, să nu aveți toata puterea necesară susținerii corpului.
Sunt situații în care chiar dacă aparent vi s-ar potrivi, nu vi se va propune anestezie REGIONALĂ CENTRALĂ:
1.Tulburări de coagulare (vezi și funcția hepatică/ renală sever afectate care la rândul lor influențează factorii de coagulare și trombocitele, cu creșterea riscului hemoragic, medicamente care ’’subțiază sangele’’) – risc de hematom care să comprime măduva spinării;
- Stare de șoc- hemoragic, septic – risc de hipotensiune arterială greu de corectat;
- Infecție la locul unde ar urma să fie efectuată anestezia-risc de abces peridural, meningită;
- Îngustare severă a unor valve ale inimii (ex stenoză strânsă de valvă aortică)- risc de stop cardiac dificil de resuscitat;
- Presiune intracraniană crescută (în urma unui traumatism sau din cauza unei tumori craniene) sau suspiciunea unei boli neurologice neclarificate;
- Alergie severă la anestezice locale (extrem de rară);
Aveți, de asemenea, dreptul să refuzați o anestezie la spate, pentru că nu există intervenție chirurgicală care să nu se poată efectua în anestezie GENERALĂ. Dar, dacă medicul anestezist vă atenționează asupra unor riscuri legate de anestezia GENERALĂ, care fac din anestezia în spate o metoda mai sigură pentru Dvs la acel moment, a refuza mai departe rahianestezia înseamnă să vă asumați responsabilitatea deciziei. Responsabilitatea manoperelor ne aparține.
Pentru a afla care sunt situațiile în care se încearcă evitarea anesteziei generale, vă rog, accesați pagina:
1.5. ANESTEZIA GENERALĂ.
Ce ați putea simți, în cursul efectuării anesteziilor la spate?
-senzație de rece în momentul în care se dezinfectează pielea;
-o mica înțepătură, în momentul în care se face anestezia locală;
-o senzație de presiune locală, foarte bine tolerată de obicei, atunci când se lucrează la spate;
– dacă apare durere, cel mai frecvent ea vine de la faptul că acul s-a lovit de os din cauza spațiului intervertebral mai îngust decât de obicei sau din cauza contracției excesive a musculaturii de lângă coloana vertebrală- nu are consecințe de lungă durată;
– uneori, la rahianestezie, când acul foarte subțire a pătruns în lichidul cefalorahidian (80 % din anestezie e făcută în acel moment) el poate fi în preajma unui nerv care merge spre picioare, deși acesta nu se lasă înțepat, poate să apară o foarte scurtă senzație electrică, de asemenea, fără consecințe de lungă durată;
– cu precădere bărbații tineri sunt predispuși la leșin, din cauza unor reflexe care produc hipotensiune; bucurați- vă că sunteți tineri, de restul ne ocupăm noi, știm și să prevenim și să tratăm asemenea reacții în cazul în care, totuși, ne păcăliți la început!😊
La intervențiile care durează mai mult decât se anticipează, puteti simți că începeți să vă dezmorțiți. Nu vă îngrijorați! În afara de faptul că aceste situații sunt foarte rare, medicul anestezist nu are niciodată în minte un singur plan pentru Dvs ci două sau trei. Ce se poate face? Fie se administrează pe vena medicamente contra durerii, fie se face o scurta anestezie GENERALĂ.
Multe persoane rămân încordate până când se conving că anestezia ’’a prins’’. Fiți convinși că nu veți fi operați fără anestezie! În caz de eșec al rahianesteziei, extrem de rar, se iau masurile enumerate mai sus și uneori se poate lua decizia repetării rahianesteziei cu o doză mai mică de anestezic, pentru completare.
Dacă ați avut vreodată o rahianestezie ineficientă, nu este deloc o regulă că se va întâmpla din nou, dimpotrivă. Dar cum nimeni nu dorește să vă traumatizeze, lucrurile vor fi cântărite și decise împreună de medic și pacient.
Cea mai mare spaimă a oamenilor în față unei ‘’anestezii la spate’’, este să nu rămână paralizați. Asta ar presupune formarea unui hematom sau a unui abces care să comprime măduva spinării. Puțin mai sus, spuneam că nu se face rahianestezie când avem tulburări de coagulare a sângelui și nici atunci când este prezentă o infecție în zona lombară. Din fericire, majoritatea anesteziștilor nu văd asemenea complicație pe toata durata profesiei lor. Deși, extrem de rare, este bine de știut că un hematom sau abces pot fi evacuate de către medicul neurochirurg, într-o intervenție asemănătoare cu cea pentru hernia de disc.
Rolul Dvs este să relatați imediat, dacă după o prealabila dezmorțire a picioarelor, reapare senzația de amorțire.
O altă îngrijorare vine de la riscul de durere severă de cap. Aceasta era o problemă destul de frecventă în trecut, din cauza grosimii mai mari a acelor. Acum lucrăm cu ace mult mai subțiri, iar celelalte măsuri de precauție sunt: buna hidratare pentru aproximativ 3 zile după ‘’anestezie în spate’’ și evitarea ridicării în șezut sau în picioare minimum 6 ore postoperator. O măsură suplimentară de prevenție este consumul de cafea din a -2 a zi după operație. 😊 Ne luăm aceste măsuri doar la persoanele cu vârsta sub 40 de ani și, mai ales, la femeile însărcinate.
Am expus aceste lucruri, pentru că știu care sunt temerile cele mai mari ale oamenilor, când vine vorba despre ‘’anestezie la spate’’.
În categoria mijloacelor pe care le folosim pentru a ne adapta unei intervenții anticipat mai lungi intră și combinația dintre rahianestezie și anestezia peridurală, numita anestezie epispinală. Aceasta îmbină avantajul rahianesteziei de a se instala rapid și avantajul cateterului peridural cu ajutorul căruia poți prelungi anestezia cât este nevoie.
Întotdeauna sunteți încurajați să comunicați orice senzatie, anestezistul se poate opri oricând, dar sunteți rugați să încercați să țineți spatele relaxat și să nu tresăriți. Acestea sunt manopere de precizie, unde colaborarea Dvs ne ajută și, implicit vă ajută, enorm.
Ținem întotdeauna seama de prezența emoțiilor și vă sprijinim atât cu explicații cât și cu medicamente, pentru că în cele din urmă țelul nostru este să trecem hopul împreună.
După efectuarea anesteziei, pe lângă verificările pe care le facem noi, vă invităm și pe Dvs să ne spuneți dacă respirați mai greu sau dacă simțiți furnicături și în degetele de la mâini…dar fără legătură cu manșeta de tensiune care vă amorțește puțin mâna în timpul măsurării 😊.
Pentru detalii legate de interviul preanestezic, monitorizare și plan postoperator, vă rog, accesați pagina:
1.5. ANESTEZIA GENERALĂ.
Pentru detalii despre ce îi interesează pe medici de la Dvs, vă rog, accesați pagina: