ANESTEZIA GENERALĂ
Iată-ne ajunși la cea mai misterioasă parte a anesteziei!
Dacă cumva, din cauza emoțiilor, nu ați reușit să vă relaxați în noaptea ce precedă operația, nu vă faceți griji, nimeni nu se va odihni mai bine decât Dvs în timpul intervenției.
Îmi vin în minte multe mămici de copii mici, care ne-au spus că de un an sau doi n-au mai dormit așa bine, chiar dacă anestezia lor a fost scurtă.
Caracteristica definitorie a anesteziei generale este somnul, dar de fapt, ea presupune mai multe lucruri la un loc:
- un somn foarte profund, în care nu percepeți nimic în jurul Dvs;
- lipsa de durere;
- amnezie (la trezire vă amintiți că urma să adormiți și ne întrebați când o să se întâmple, nu prea ne credeți când vă spunem că a fost deja);
- blocarea tuturor reflexelor (de tuse, de înghițire, nici vorba să avem nevoie să mergem la baie, etc);
- relaxarea profundă a mușchilor, care nu este întotdeauna necesară, dar absența ei nu face anestezia mai superficială, practic nu influențează celelalte componente.
O altă caracteristică a anesteziei generale este necesitatea aparatului de anestezie și a unei conexiuni între acesta și corpul Dvs. Dacă rolul principal al aparatului de anestezie este să vă ajute respirația, care nu ar mai fi eficientă de una singură, vă imaginați că vom avea nevoie de un tub moale- tub de respirat, care trece pe unde trece aerul spre plămâni (calea aeriană): gură (sau nas) până în laringe sau trahee în funcție de tipul de tub necesar. Vom detalia și aceste aspecte puțin mai târziu. Vă asigur doar, că nu știți când se pune și când se scoate acest tub, pentru că în acele momente sunteți deja, respectiv, încă adormiți. Și vă amintiți, că până și reflexele, care în mod normal v-ar face să nu îl tolerați sunt abolite.
V-am satisfăcut un pic curiozitatea, prezentând-vă imagini din culisele episoadelor numărul 3,4 și 5. Filmul ’’Anestezia GENERALĂ’’ va avea 6 episoade: interviu preanestezic, monitorizare, începerea( inducția) anesteziei, menținerea anesteziei, trezirea și programul postoperator.
Totul începe cu 1. interviul preanestezic, unde ne cunoaștem și trecem în revistă starea de sănătate. Fiți pregătiți să răspundeți la întrebări despre eventuale probleme cu respirația, cu inima, probleme ale sistemului nervos, de ficat, stomac și intestine, probleme cu glandele endocrine, cu rinichii, infecții, alergii, boli de sânge, probleme cu oasele, articulațiile sau coloana vertebrală, mușchi, etc Ne ajută să știm, de asemenea, ce operații ați mai avut, cu ce fel de anestezie și cum v-ați simțit, dacă consumați tutun sau alcool, cu câte ore în urmă v-ați alimentat și v-ați hidratat. Ne interesează dacă aveți medicamente pe care să le luați zilnic sau frecvent. Aici suntem foarte pretențioși: vrem denumiri și doze. E bine să aveți un sumar pe un bilețel. Dacă aveți alte investigații, bilete de ieșire cu prilejul altor internări, luați-le cu Dvs.
În afară de a vorbi cu Dvs, vă mai facem un examen clinic în care evaluăm plămânii, inima, alte semne indirecte care ne vorbesc despre cât de bine funcționează corpul Dvs.
În mod deosebit ne interesează conformația gâtului la exterior și interior, ceea ce ne permite să anticipam cât de ușor sau de greu ne-ar fi să așezam tubul de respirat în calea aeriană.
După ce avem aceste informații, un set de bază de analize recente, știind și ce intervenție chirurgicală este necesară, vă prezentăm concluziile de spre starea Dvs de sănătate și vă propunem un plan de acțiune.
Concluziile despre sănătatea Dvs se rezumă printr- o cifră care exprimă riscul anestezic.
De foarte multă vreme, ne ghidăm după clasificarea Societății Americane a Anesteziștilor- American Society of Anaesthesiologists- ASA.
Voi expune primele patru situații, deoarece în ultimele două cazuri, comunicarea se poate face doar cu familia, persoana respectivă nefiind în stare să înțeleagă.
Atunci când intervenția este o urgență, la riscul estimat se adaugă ceea ce ține de lipsa programării și a pregătirii temeinice. Acest risc suplimentar se exprimă cu litera E de la englezescul Emergency, care înseamnă urgență.
2. Veți vedea că graviduțele, din cauza multiplelor modificări care survin în corp în aceasta perioadă, au un risc anestezic mai mare, fără că graviditatea să fie considerată o boală, ci o stare fiziologică.
Clasificarea ASA a riscului anestezic cu exemple:
ASA I
->adult fără probleme de sănătate, poate întreprinde orice activitate, nu consumă deloc sau foarte puțin tutun/ alcool;
->copil fără probleme de sănătate acute sau cronice, cu greutate normală pentru vârsta sa;
ASA II
->adult cu mici probleme de sănătate care nu împiedică activitatea zilnică normală,
ex fumator de puțini ani, mici probleme pulmonare, consumă alcool cu prilejul întâlnirilor, este obez, are diabet sau hipertensiune, dar sunt bine controlate;
->gravidă cu sarcină fără probleme sau cu hipertensiune/diabet de sarcină bine controlate;
->copil cu boală de inimă de la naștere, dar fără simptome, cu autism ușor, cu epilepsie controlată, cu diabet bine controlat și fără necesar de insulină, cu astm sau aritmii bine controlate, cu sindrom de apnee în somn ușor sau greutate moderat deviată de la normalul pentru vârsta sa;
ASA III
->adult cu una sau mai multe boli care îl împiedică să aibă o activitate fizică normală, diabet sau hipertensiune prost controlate, boală cronică de plămâni, fibrilație atrială, contractilitate moderat scazută a inimii, obezitate severă, dependență de alcool, boala renală cronică în stadiu de dializă, mai mult de 3 luni de la un accident vascular cerebral, infarct sau montare de stent vascular;
->gravidă cu manifestări severe de preecclampsie, cu diabet gestațional cu rezistență la insulină sau complicații, cu trombofilie cu necesar de anticoagulante;
->copil cu diabet insulinodependent, epilepsie/ astm/ aritmii – insuficient controlate, malformații cerebrale/ spinale/ cardiace simptomatice, istoric de transplant de organe, autism sever, sindrom de apnee în somn sever, cu obezitate severă sau malnutriție;
ASA IV
->adult cu probleme severe de sănătate, care practic este dependent de alții sau se descurcă foarte greu, probleme de inimă sau de plămân care scad mult toleranța la efort, istoric de accident vascular cerebral sau infarct sau stent vascular de mai puțin de 3 luni, hipotensiune severă, infecție severă, insuficiență renală acută sau cronică severă fără dializă instituită;
->gravidă cu eclampsie/ sidrom HELLP, cardiomiopatie de sarcină simptomatică sau alte cauze de decompensare cardiacă;
-> copil cu malformații congenitale severe, simptomatice, insuficiență cardiacă respiratorie sau renală, cu encefalopatie hipoxică, defibrilator implantat, status oncologic avansat.
Dacă nici una din clasele de risc nu vi se potriveste perfect veți fi încadrat între clase. De exemplu, dacă aveți hipertensiune arterială insuficient controlată, dar aveți toleranță foarte bună la efortul fizic, veți avea risc anestezic ASA II pe III, deci mai mic decât ASA III.
Vă rog să rețineți: cu cât suntem mai sănătoși, cu atât avem riscuri mai mici pentru orice fel de anestezie. Riscurile anestezice nu vin de la medicamentele folosite judicios, ci de la starea noastra de sănătate afectată.
Vă rog să rețineți că fumatul, alcoolul, și netratarea corespunzătoare a hipertensiunii și a diabetului influențează în rău fiecare bucățică din corpul nostru.
După cum mai spuneam, nu există nici un tip de operație care să nu poată fi efectuată în anestezie GENERALĂ. Ea se potrivește pentru orice, dar asta nu înseamnă că este, întotdeauna, cea mai bună soluție. Iată câteva situații în care vom prefera anestezia REGIONALĂ, desigur, dacă aceasta se pretează la tipul de intervenție necesar:
- semne care ne spun că montarea tubului de respirat ar fi foarte dificilă: gât scurt, gros, flexibilitate redusă a coloanei cervicale, bărbie înfundată, diferite probleme dentare;
- risc crescut de trecere a conținutului stomacului în plămân la începerea anesteziei: stomac plin, obezitate, colecție de apă în abdomen, graviditate, hernie hiatală, diabet de lungă durată, etc
- multiple alergii, incluzând alergie la substanțele folosite pentru anestezia GENERALĂ;
- desi datele din literatura medicală nu o pot sustine cu certitudine, în practică, spre deosebire de anestezia REGIONALĂ, anestezia GENERALĂ pare să aducă un risc suplimentar pentru starea de confuzie (delir) la persoanele în vârstă;
Vă întrebați ce ne facem dacă orice tip de anestezie implică riscuri foarte mari pentru o persoană?
În funcție de gradul de urgență a intervenției și de starea de sănătate, mai multe scenarii sunt posibile:
Dacă neefectuarea intervenției chirurgicale ar avea efecte fatale, atunci purcedem la intervenție alegând tehnicile care protejează cel mai mult persoana respectivă.
Dacă operația suportă amânare, iar starea de sănătate a persoanei respective are și aspecte reversibile, care pot fi îmbunătățite, se iau masuri de optimizare a sănătății timp de ore până la săptămâni, de la caz la caz.
Dacă în afară de o operație, există și alte alternative care nu implică riscuri la fel de mari, persoana este sfătuită să le aleagă.
Toate deciziile noastre se bazează pe ideea de ’’Primum non nocere! ’’ –
’’ Intai de toate să nu faci rău!’’
În momentul în care am decis împreună că este în ordine să trecem la anestezie, după ce puneți întrebările la care mai aveți nevoie de răspunsuri, semnați consimțământul pentru anestezie și desemnați o persoană de contact din familie sau grupul de prieteni.
Apoi, mergem în sala de operație și trecem la episodul nr. 2. Monitorizarea.
Este adevarat că monitorizarea se face indiferent de tipul de anestezie, dar am ales să vorbesc despre ea în cadrul capitolului despre anestezia GENERALĂ.
Monitorizarea sau supravegherea functiilor organismului, precede începerea anesteziei și, pe lângă ochii vigilenți ai medicilor și asistenților, se folosesc și aparate numite monitoare.
În cele mai multe cazuri, este suficientă, așa numita, monitorizare standard, care constă în înregistrarea undei de EKG, a tensiunii arteriale – folosind manșeta de tensiometru, a cantității de oxigen din sânge ( saturația cu O2 a sângelui) cu ajutorul pulsoximetrului și cu ajutorul capnografului, se urmărește cantitatea de dioxid de carbon eliminată din plămâni.
De asemenea, se montează o braunulă la nivelul unei vene periferice, pentru a primi prin ea toate medicamentele necesare și perfuzabil.
În operațiile în care ne așteptăm la oscilații importante ale tensiunii arteriale, fie din cauza complexității intervenției, sau/și din cauza stării de sănătate a pacientului, este nevoie de un nivel mai ridicat de supraveghere, numită monitorizare invazivă. Aceasta include monitorizarea standard până la adormire, apoi se mai montează o braunulă la nivelul unei artere la care se atașează un senzor capabil să transforme, tot la câteva secunde, intensitatea pulsațiilor arteriale în semnal electric care va fi convertit în cifre reprezentând valorile tensiunii arteriale. Uneori, este nevoie și de montarea sub anestezie, a unui cateter venos central, foarte subțire la nivelul unei vene de la nivelul gâtului sau coapsei.
Acesta permite administrarea de medicamente care mențin tensiunea arterială în limite normale, dacă aceasta are tendința să scadă. Atât cateterul arterial, cât și cel venos central, permit recoltarea de sânge fără înțepături suplimentare. Astfel, putem verifica cu ușurință analizele de sânge în timpul operației.
Aceste catetere pot fi montate și înainte de a adormi, cu puțină anestezie locală, dar de obicei, nu este necesară prezența lor de la început.
Iată-ne reveniți la episodul numărul 3. Începerea anesteziei.
Abia așteptați să scăpați de emoții, dar încă ’’puțintică răbdare’’! Înainte de a primi anestezice, în timp ce mai discutăm despre una- despre alta, veți primi oxigen pur în loc de aer pentru 2-4 minute, până când sangele ’’ se satură’’ de oxigen. Multă lume nu crede că este doar oxigen, dar vă asigur că puteți inhala o săptămână și nu adormiți decât de plictiseală.
Anestezia începe cu medicamente administrate pe venă. Avem nevoie de minimum două, maximum patru medicamente. Cocktailul se stabilește în funcție de gradul de urgență și de problemele de sănătate ale pacientului.
Figura Nr 10 Braunulă montată pentru începerea anesteziei
Dozele se calculează în funcție de greutatea corporală.
În sfarsit, o să vă simțiți relaxați, nepăsători, și o să vă fie foarte lene, pe când vine moșul Ene.
Foarte rar la adulți, dar la copiii mici mai frecvent, inițierea anesteziei se face cu un gaz anestezic, însă atunci, aveți la cunoștință acest lucru încă de la bun început.
La copii, această variantă se folosește din cauza dificultății de a monta o braunulă fără scandal
, dar cu ajutorul cremelor anestezice puse pe mânuță, putem avea și braunulă și să rămânem prieteni.
Ei, dar și adultii au fobie de ac, chiar și cei foarte tatuați.
Alte motive pentru inducția cu anestezic volatil sunt polialergiile medicamentoase, abordul venos foarte dificil, astmul necontrolat și uneori, calea aeriană dificilă.
Bun, am adormit, ce urmează?
Să punem tubul pentru respirație care și el este de mai multe feluri. Unele se opresc deasupra corzilor vocale, în laringe( se numesc măști laringiene, pentru că sunt mai lăbărțate la capăt) și se introduc foarte ușor, iar pentru sonda de intubație, care trece printre corzile vocale, se folosește o lamă metalică în forma de L (laringoscop) cu sursa de lumină, pentru a vedea corzile vocale.
De cum am cuplat acest tub la aparatul de anestezie și l-am setat să vă ajute, de cum trecem la episodul nr. 4. Menținerea anesteziei.
Aici avem poveste lungă. Păi ce să facem, dacă vreți să știți și despre tipurile de anestezie GENERALĂ și despre medicamentele folosite și despre aparatul de anestezie?!
Sunt 3 feluri de anestezie GENERALĂ:
- Anestezia total intravenoasă- TIVA– în care nu se folosește deloc gaz anestezic;
- Anestezia indusă și menținută cu volatil– Volatile Induction and Maintainnce of Anaesthesia- _VIMA, în care, la operațiile foarte scurte se poate utiliza doar gazul anestezic, care are și un rol secundar în combaterea durerii și în relaxarea musculară, dar în cele mai lungi se combină, cel puțin cu opioid, pentru durere, dacă nu și cu relaxant muscular;
- Anestezia combinată folosește atât medicamente administrate pe venă cât și inhalator ( gaz anestezic); Acesta este cel mai frecvent tip de anestezie folosit în lume.
Analgosedarea, nu este propriu- zis un alt tip de anestezie, ci varianta mai scurtă și mai superficială a anesteziei generale, folosită pentru intervenții de mică amploare. Dacă e vorba de posibilă durere de scurtă durată, se administrează preponderent medicament analgetic, iar dacă este vorba mai mult de stresul pacientului, atunci se administrează preponderent medicamente pentru ușoară sedare. Astfel, în cursul unei analgosedări, vă simțiți confortabil, fără că neapărat să adormiți.
Acum voi exemplifica, tipurile de medicamente folosite la inducția și menținerea anesteziei și vom începe cu I. anestezicele intravenoase și vom continua cu II. gazele anestezice.
În general, pentru ca un medicament să aibă efect, el are nevoie să facă pereche cu un receptor de la nivelul țesutului țintă. În cazul anestezicelor, efectul constă în inhibarea unor funcții ale creierului pentru o anumită perioadă de timp. În esență, pentru a conștientiza o senzație, informația trebuie să ajungă la scoarța cerebrală, cea mai complexă structură din creierul nostru.
Spre deosebire de anestezia REGIONALĂ unde căile de transmitere a informațiilor către creier sunt întrerupte la nivelul nervilor periferici sau a măduvei spinării, în anestezia GENERALĂ, sunt multiple nivele de blocaj, dar toate în sistemul nervos central: măduva spinării, structuri subcorticale ale creierului( situate sub nivelul scoarței cerebrale), și desigur, scoarța cerebrală.
În general, substanțele care sunt folosite pentru inițierea anesteziei, pot fi administrate și pentru menținere, cu exceptia Etomidatului, folosit doar la inducție.
Figura nr 11 Scoarța cerebrală și structuri subcorticale implicate în transmiterea durerii
- Anestezicele intravenoase
- Benzodiazepinele( medicamente împotriva anxietății), ex Midazolam, sunt medicamente care aduc calmul, uitarea( amnezia) evenimentelor care urmează imediat după administrare, dar și somnul. Amploarea acestor efecte depinde de doză. Aceste medicamente facilitează efectul acidului gama aminobutiric- GABA, principala substanță inhibitoare din sistemul nervos central. Acesta blochează, practic ,transmisia informațiilor la diferite nivele subcorticale (sub nivelul scoarței cerebrale).
- Opiaceele/ opioidele (medicamente împotriva durerii) – se referă la Morfină și la medicamente asemănătoare, chiar mai puternice- Fentanyl, Remifentanil, Sufentanyl, etc
Acestea blochează transmiterea durerii prin multiple mecanisme, dintre care cea mai importantă este acțiunea la nivelul receptorilor opiozi: MOP, DOP, KOP și NOP. Receptorii opiozi sunt prezenți atât la nivelul sistemului nervos central, de la măduvă până la nivelul scoarței cerebrale cât și în periferie. În afara efectului analgetic (lipsa de durere), opioidele mai determină somnolență, inhibă respirația, răresc bătăile inimii, pot provoca greață, încetinesc activitatea intestinelor și a vezicii urinare, micșorează pupilele.
- 3. Hipnoticele (medicamentele care aduc somnul) sunt din clase diferite și au diverse mecanisme de acțiune.
Propofolul acționează la nivelul receptorilor GABA, asemeni Midazolamului, și inhibă receptorii NMDA, asemeni Ketaminei.
Receptorii NMDA, sunt receptorii prin intermediul cărora acționează principala substanță excitatorie din sistemul nervos central- glutamatul.
Propofolul are și efect anticonvulsivant, anxiolitic, de bună dispozitie, antiemetic (inhibă senzația de greață), efect antiinflamator și antioxidant.
Ketamina, așa cum spuneam mai sus, blochează receptorii NMDA ai glutamatului, dar acționează și în maniera opioidelor prin intermediul receptorilor MOP și în maniera anestezicelor locale la nivelul canalelor de sodiu ale celulelor nervoase. Astfel, nu e de mirare, că ea are și un puternic efect analgezic. Are, de asemenea, efect euforizant. Alte efecte sunt greu de interpretat: după ce am administrat Ketamina, un român a cântat Marseilleza, o fi drogul prieteniei între popoare?
Etomidatul încurajează acțiunea GABA și scade activitatea la nivelul substanței reticulare a trunchiului cerebral. Menționez că trunchiul cerebral este cea mai veche porțiune a creierului uman și se află în continuarea măduvei spinării. Alături de scoarța cerebrală, substanța reticulară este o altă structură indispensabilă pentru starea de conștiență.
Etomidatul se folosește exclusiv pentru inițierea anesteziei generale, repetarea administrării fiind asociată cu tulburarea funcției glandelor suprarenale.
Barbituricele– Tiopentalul, sunt rar folosite, acționează tot la nivelul receptorilor GABA. Tiopentalul are și efecte sedative, anticonvulsivante, dar este foarte iritant pentru țesuturi în cazul în care ajunge în afara venei.
Benzodiazepinele au fără îndoială efect hipnotic, dar nu sunt preferate pentru acest efect din cauza timpului mai lung până la intrarea în acțiune.
- Relaxantele musculare (curare), trebuie să vă spun, sunt medicamente într-adevar, periculoase. Dar în același timp au revoluționat anestezia și au permis intervenții chirurgicale mult mai precise și de mult mai mare amploare. Nouă anesteziștilor ne facilitează montarea tubului de respirat între corzile vocale fără să le lezăm, iar chirurgii pot opera mai repede și cu mult mai multă precizie în absenta contracției mușchilor. Ele sunt folosite în mediul cel mai supravegheat cu putință: sala de operație și, uneori, în terapie intensivă. Dacă mă gandesc, în sala de operație pacienții sunt păziți mai bine, decât cel mai periculos răufăcător. Între 5 și 7 persoane sunt acolo pentru un pacient și, deși fiecare are sarcini specifice, toți sunt antrenați să fie atenți și la ansamblu. Ele se administrează numai după ce s-a instalat somnul și noi avem la îndemână toate mijloacele să vă ajutăm respirația. Ați retinut anterior că nu se folosesc la orice intervenție… sau nu v-ați luat notițe?
Aceste medicamente sabotează comenzile de la creier sau măduva spinării către mușchi, acționând la nivelul receptorilor nicotinici de la interfața dintre mușchi și fibrele nervoase dedicate lui. Toti mușchii din corp sunt blocați, pentru câteva minute sau zeci de minute, în funcție de tipul de relaxant muscular necesar. Administrarea se poate repeta de câte ori este nevoie, în doze de 3-4 ori mai mici decât doza inițială. Efectul acestor medicamente este reversat la sfârșitul operației cu un medicament antidot, dacă timpul de la ultima administrare, nu este suficient pentru a -și termina efectul în mod spontan.
Știați că?
După administrarea propofolului, în doza anestezică, adormiți în 30 de secunde?
Descoperirea proprietății de relaxant muscular a succinilcolinei, de către farmacologul Daniel Bovet a fost răsplătit cu premiul Nobel pentru medicină în 1957?
Trecuse ceva timp din secolul al 16-lea când conchistadorii au adus la curtea Isabelei de Castilia și a lui Fernando de Aragon, primele informații despre substanța în care amerindienii își înmuiau vârful săgeților.
Figura nr 12 Seringă automată pentru administrarea anestezicelor intravenoase
II. Gazele anestezice/ Anestezicele inhalatorii cele mai folosite sunt sevofluranul, desfluranul și mai puțin izofluranul. Ele au în principal efect hipnotic, dar și efect analgetic și relaxant muscular. Pentru excelente efecte împotriva durerii, în obstetrică se mai folosește și protoxidul de azot.
Figura nr 13 Vaporizatoare pentru anestezice inhalatorii
Poate ați reținut deja că gazele anestezice sunt folosite mai ales la menținerea anesteziei, după ce somnul a fost adus de anestezicele intravenoase. Anestezicele volatilele sunt administrate de către aparatul de anestezie pe tubul de respirat, astfel, ca și oxigenul, ele ajung întâi în plămân, apoi trec în sânge și ajung la ținta lor- creierul.
La sfârșitul intervenției, administrarea se oprește, și anestezicul volatil începe să se elimine din organism tot prin plămân, în sistemul de exhaustare. Acesta se ocupă de captarea/ evacuarea gazelor anestezice din sala de operație.
Mecanismul de acțiune al gazelor anestezice nu este în întregime cunoscut, dar se știe că ele acționează pe subgrupe de receptori GABA și ai glutamatului.
Alte anestezice: Fără a fi anestezice generale de baza, Xilina 1% și Dexmedetomidina în administrare intravenoasă își au locul lor în anestezia GENERALĂ, împotriva durerii- xilina, respectiv cu rol analgetic și sedativ, anxiolitic și antidelir- cea de -a doua.
Mecanismul de acțiune a Xilinei a fost descris la anestezicele locale.
Dexmedetomidina acționează la nivelul receptorilor simpatici alfa 2 din creier și măduva spinării, împiedicând eliberarea hormonului de stres – noradrenalina și implicit, determinând cuparea răspunsului de ’’lupta sau fugi’’ și împiedicând transmiterea durerii.
Aparatul de anestezie este o mașinărie complexă cu urmatoarele funcții:
- furnizează oxigen și aer la presiuni controlate;
- transformă lichidul anestezic în gaz;
- realizează amestecul între gazul anestezic, aer și oxigen în proporția dorită de medicul anestezist în diferite etape ale anesteziei;
- prin intermediul unui burduf, a unor tuburi ușoare și a tubului de respirat introdus în trahee, furnizează aer, oxigen și gaz anestezic în plămânii pacientului (funcție de ventilație mecanica);
Menționez că volumul, concentrația, frecvența și presiunea la care se administreaza amestecul sunt setate de medicul anestezist și permanent măsurate și afișate.
- absoarbe și elimină bioxidul de carbon și gazele anestezice expirate de pacient, afișând de asemenea, concentrația lor în aerul expirat;
- nu permite administrarea doar a gazelor anestezice fără oxigen;
- alarmează orice neîndeplinire sau depășire a tuturor parametrilor setați.
Figura nr 14 Aparat de anestezie
Și acum să concluzionăm: ce înseamnă, de fapt, menținerea anesteziei?
- să asiguri somnul profund, lipsa de durere și gradul de relaxare musculară necesar prin administrarea unei combinații din medicamentele expuse mai sus;
- să monitorizezi gradul de îndeplinire a acestor efecte și să faci corecțiile necesare în funcție de momentul operației;
- să supraveghezi și să menții în limite normale toți parametrii funcțiilor vitale și toate comenzile date aparatului de anestezie;
Acestea fiind îndeplinite, iată-ne la episodul nr 5. trezirea din anestezie.
Anestezia GENERALĂ poate să fie menținută atât timp cât este necesar.
Unele medicamente anestezice își termina efectul în câteva minute după încetarea administrării lor, indiferent cât timp a durat intervenția.
Alte medicamente tind să se acumuleze în corp, ceea ce înseamnă că și eliminarea lor vă dura cu atât mai mult, cu cât mai lungă a fost intervenția chirurgicală.
Unele anestezice sunt dezactivate în sânge, altele sunt transformate în substanțe inactive la nivelul ficatului și eliminate prin intermediul rinichilor. Asta înseamnă posibila prelungire a timpului de trezire în funcție de cât de afectate sunt aceste organe.
Unele medicamente anestezice au antidot și acțiunea lor este anihilata în câteva minute.
În funcție de acești factori, restabilirea independenței corpului și trezirea din anestezie durează în general între 10 și 30 de minute.
Cu cât starea de sănătate a pacientului este mai fragilă și intervenția mai dificilă cu atât se ia mai serios în calcul trezirea lentă, în Terapie Intensivă. Ce înseamnă asta?
Se continuă administrarea de medicamente pentru durere și pentru somn, intravenos continuu, iar respirația este în continuare ajutată( ventilație mecanică). Pe măsură ce sunt semne de trezire, pacientul este ajutat tot mai puțin de aparate, până când acestea nu mai sunt necesare. Se păstrează monitorizarea permanentă a funcțiilor vitale.
Ce înseamnă că m-am trezit din anestezie?
Înseamnă că respir eficient, că am reflex de înghițire, tuse( că nu există riscul să mă înec cu apă sau alimente), că mă pot mișca și pot vorbi coerent. Pot fi mai lent în răspunsuri și pot să nu îmi amintesc exact când m-am trezit.
Ultimul și, mă gandesc- cel mai așteptat episod al anesteziei generale, este nr. 6. programul postoperator. Nu, Dvs nu aveți nimic de făcut, doar să relatați dacă există vreun disconfort.
Programul postoperator prevede ce fel de supraveghere necesită pacientul, tipul, cantitatea și viteza de administrare a perfuzabilului, indicații despre reluarea alimentației și precauții de mobilizare și desigur, administrarea unor medicamente utile.
Există un mănunchi de medicamente care se prescriu la majoritatea intervențiilor:
- antialgicele (medicamentele împotriva durerii) – paracetamol, antiinflamatorii, antispastice, acupan, algocalmin și, la nevoie, opioid și anestezice locale (administrate mai ales pe cateter peridural);
Vă rog să rețineți că sunt multiple mijloace antidurere.
- anticoagulantele pentru a contracara riscul de tromboză, se administrează în absența sângerării;
- antiemetice – în caz de senzatie de greață, cu mențiunea că acestea se administrează și în sala de operație, preventiv;
- antibiotic;
Apoi, în funcție de problemele și riscurile de sănătate ale pacientului se mai pot administra: medicamente care dilată căile aeriene și facilitează respirația, antihipertensive, medicamente care se îngrijesc de ritmul cardiac, medicamente care previn starea de confuzie (delirul) la vârstnici sau la cei cu risc de sevraj de alcool sau / și tutun, medicamente care protejează stomacul, altele care favorizează eliminarea surplusului de lichide (diuretice), medicamente hormonale care substituie funcția unor glande endocrine cu funcție insuficientă, vitamine, săruri minerale, etc.
În principiu se păstrează tratamentul cronic, dacă acesta nu se poate întrerupe.
Pentru detalii despre ce îi interesează pe medici de la Dvs, vă rog, accesați pagina: 1.6. CUM MĂ PREGĂTESC PENTRU ANESTEZIE?
Te întrebi dacă…?
Există riscul să devin dependent de opioid sau alte medicamente anestezice?
La internări de câteva zile, riscul este nul. Apoi, nu toate opioidele dau dependență ( ex. Tramadol), întotdeauna se scade necesarul de opioide cu alte medicamente antilagice și cu tehnici de anestezie REGIONALĂ, iar necesarul de medicamente pentru durere scade de la zi la zi.
Ce se întâmpla dacă se defectează aparatul de anestezie?
Funcția de ventilator se înlocuiește cu un burduf acționat manual, sursa de oxigen se înlocuiește cu o butelie, iar administrarea de gaz anestezic este înlocuită cu anestezic intravenos. Acest eveniment este foarte rar, aparatul de anestezie fiind verificat înainte de începerea intervenției. De obicei există și aparat de anestezie de rezervă.
De unde se știe dacă dorm sau nu?
Sunt mai multe nivele de supraveghere. În primul rând, urmărim valorile tensiunii arteriale și ale frecvenței cardiace, apoi aparatele ne spun dacă am atins concentrația de anestezic gazos sau intravenos despre care se știe că este suficientă pentru a asigura somnul și, uneori, mai este necesară și monitorizarea profunzimii anesteziei cu ajutorul unor așa-zis electrozi (autocolante) lipiți pe frunte.
Figura nr 15 Medic anestezist urmărind semnele vitale ale pacientului
