TOT CE V-AR PUTEA INTERESA DESPRE ANESTEZICELE LOCALE
Înainte de a detalia deosebirile dintre anestezia locală și regională, vom discuta de elementul lor comun: anestezicele locale.
Cum acționează anestezicele locale?
Să vedem întâi ce se întâmplă la nivelul fibrei nervoase când apare un stimul și cum se realizează transmiterea informației de-a lungul traiectului nervului.
Precum toate celelalte celule din organism, neuronul are o membrană – o graniță față de celelalte celule. Atunci când celula nu are de a face cu un stimul, în afara membranei se găsesc predominant ioni pozitivi și anume sodiu, iar în interiorul celulei un amestec de ioni pozitivi –ex, potasiu, dar mai puțini decât sodiul din afara celulei și proteine cu încărcătură electrică negativă. Astfel, mediul intern al celulei este mai negativ decât cel extern, există o polarizare. La apariția unui stimul, într-o regiune a celulei se inversează polarizarea, datorită migrării masive a sodiului în interiorul celulei.
Ionii pozitivi sunt atomi cu deficit de electroni, iar ionii negativi sunt atomi cu surplus de electroni. Tendința naturală este mișcarea dinspre mai mult spre mai puțin, pentru restaurarea echilibrului.
Faptul că într-o anume regiune membrana are o polaritate și în imediata vecinătate polaritatea este inversată, dă naștere unei mișcări a sarcinilor electrice, care se propagă de – a lungul nervului.
Vă amintiți? Curentul electric reprezintă mișcarea dirijată a sarcinilor electrice. 😊 Deci așa, un mic curent electric!
Desigur, în spatele lucrurilor vizibile, la nivelul celulelor din corpul uman discutăm despre milivolți, despre milisecunde, despre o mulțime de evenimente insesizabile.
Acestea sunt, în mare, explicațiile care stau în picioare de zeci de ani. În timp, ele pot fi completate sau chiar schimbate, cercetările nu stau pe loc. Rămâne cert, însă, că între biologie și fizică există chimie 😊.
Vă întrebați cum își dă seama creierul dacă este vorba de atingere sau de durere? Prin faptul că frecvența impulsurilor nervoase care ajung la el este mai mare când stimulul este dureros.
Știați că?
Viteza de conducere a impulsului nervos nu este aceeași prin toate tipurile de fibre nervoase? Există o șmecherie: fibrele care pleacă și vin de la segmentele de corp implicate în acțiuni rapide, de viață și moarte ( Pericol! Fugi!) sau de virtuozitate (cântat la un instrument, dansat), etc au un înveliș suplimentar numit mielină, întrerupt din loc în loc de spații în care se concentrează canalele de sodiu. Conducerea impulsului nervos se face în salturi, de la un astfel de spațiu la următorul. În schimb, către și dinspre organele interne circulă fibre fără mielină, ceea ce face ca senzațiile din interior să nu fie inconfortabile cu una cu două. Dar asta participă la faptul că în interior totul este mai confuz, ne dăm seama mai greu ce anume ne deranjează.
Ca să aveți o idee, fibrele legate de organele interne duc informații/comenzi cu 0.5‑10 m/s, iar cele pentru exteriorul corpului cu până la 150 m/s.
Figura nr 5. Structura unui neuron
Figura nr 6. Legătura dintre doi neuroni-(sinapsa)
Revenim la întrebarea: Cum acționează anestezicele locale?
Anestezicele locale pătrund în celula nervoasă și, din interiorul celulei, blochează canalele prin care ar putea intra sodiul atunci când apare un stimul. Astfel, împiedică migrarea masivă a sodiului în interiorul celulei, nepermițând rearanjarea ionilor la nivelul membranei celulare. Celula nervoasă rămâne netulburată de stimulul dureros, nu se inițiază, nu se transmite și, în cele din urmă, nu conștientizăm durerea, deoarece creierul nu primește informații despre existența ei.
Am putea spune că anestezicele locale cenzurează informația despre durere. Ne dau posibilitatea să o ignorăm. Dar aceasta se întâmplă pentru un timp limitat.
Cât durează anestezia locală?
În funcție de cât de repede blochează canalele de sodiu și de cât de greu se desprind de acolo, de tipul de fibră asupra căreia acționează, de concentrația în care sunt administrate și de fluxul de sânge care le preia din locul unde au fost injectate, anestezicele locale își încep, respectiv își termină, efectul mai repede sau mai lent. Practic, acțiunea lor începe în 5 până la 20 de minute și se termină în minute sau ore.
Ce efecte neplăcute/periculoase pot avea anestezicele locale?
Ca în orice cenzură, nu înseamnă că informația nu există.
Dacă facem ca informația despre durere să nu se mai transmită, cred că vi se pare logic că, nici reflexele de apărare la stimul dureros nu mai funcționează. Cum adică? Uite, așa! Ați putea călca pe un cui, să vă răniți și să nu simțiți, puteți sta cu mâna lângă caloriferul fierbinte, să vă ardeți și să nu simțiți. Când nu mai suntem în sala de operație, ci în salon, trebuie să fim atenți la astfel de lucruri până la dispariția anesteziei.
Câte tipuri de anestezice locale există și ce importantă are aceasta?
Figura numărul 7 Flacon de anestezic local
După formula chimică există două tipuri de anestezice locale: aminoesteri (cocaina, procaina, tetracaina, cloroprocaina, benzocaina) și aminoamide (lidocaina, bupivacaina, levobupivacaina, ropivacaina, articaina, mepivacaina, prilocaina, etidocaina).
Observați și rețineți, vă rog, că toate amidele au doi de ’’i’ ’în denumire.
Dacă știți asta veți reține cu ușurință și următoarele:
- alergia la anestezice locale este rară la aminoesteri și extrem de rară la aminoamide;
- dacă ați avut alergie la un aminoester, veți fi alergic la oricare altul dintre ei, dar nu și la aminoamide;
- dacă ați făcut alergie la o aminoamidă, se poate folosi o alta;
- în general, aminoesterii au durată mai scurtă de acțiune.
Spre liniștea Dvs, aflați că și la noi și în lume, cele mai folosite anestezice locale sunt aminoamidele, iar cocaina nu este folosită în România.
Dar dacă ne simțim rău după administrarea unui anestezic local, aceasta se datorează mai degrabă toxicității medicamentului asupra creierului sau inimii, nu alergiei.
Când devine toxic un anestezic local?
Când este în cantitate crescută în sânge: fie pentru că doza a fost prea mare, fie pentru că a fost injectat total sau parțial într-un vas de sânge, fie că a fost o doză relativ mare într-un țesut cu foarte multe vase de sânge (ex. zona cap, gât).
Menționez că Xilina 1% se poate administra intravenos, fără probleme, dar în doze mult mai mici decât cele injectate în țesuturi.
Sunt numeroase precauții pentru a se evita aceste lucruri. De exemplu, doza se calculează în funcție de greutate, anestezicul este vizualizat ecografic, etc. Dar un mijloc de precauție suplimentar, vă implica și pe Dvs.
Sunteți invitați să relatați, de îndată, orice senzație neplăcută, nou apărută, precum: gust metalic, tulburări de vedere, țiuit în urechi, amețeală, durere de cap, palpitații.
În caz de toxicitate severă, tratamentul constă în administrarea unei soluții de lipide, care se leagă de anestezicul local. Aceste soluții sunt folosite, de obicei, în Terapie Intensivă pentru alimentația intravenoasa (există așa ceva😊).